Măcinare

În tăierea metalelor sunt utilizate diferite procese de rectificare, în funcție de cerințele piesei de prelucrat și de precizia dorită. Rectificarea cilindrică internă este adesea utilizată pentru a prelucra suprafețele interioare ale pieselor de prelucrat cilindrice, cum ar fi alezajele de precizie.

Procesul permite o precizie și o calitate maximă a suprafeței. Rectificarea cilindrică externă, pe de altă parte, este utilizată pentru prelucrarea suprafețelor externe, cum ar fi arborii cilindrici sau șuruburile și este ideală pentru componentele cu simetrie de rotație. Rectificarea suprafețelor este utilizată pentru a produce suprafețe plane precise, în timp ce rectificarea profilelor este utilizată în special pentru piese cu profile complexe, cum ar fi roți dințate sau șuruburi.

Măcinarea fără centre este deosebit de eficientă pentru producția în serie a componentelor mici, deoarece piesele de prelucrat pot fi prelucrate fără prindere. Fiecare proces are avantajele sale specifice, în funcție de geometria, materialul și aplicația piesei de prelucrat.

Alegerea discului de rectificat potrivit este un factor decisiv pentru calitatea și eficiența procesului de rectificare. Discurile de rectificat diferă în funcție de abrazivi, cum ar fi corindonul, CBN sau diamantul, fiecare dintre acestea fiind potrivit pentru diferite materiale. Discurile diamantate, de exemplu, sunt potrivite pentru materiale dure precum carbura sau ceramica, în timp ce corindonul este adesea utilizat pentru oțel.

Mărimea granulelor joacă, de asemenea, un rol important: granulele fine asigură suprafețe netede, în timp ce granulele grosiere permit îndepărtarea rapidă a materialului. Duritatea discului de șlefuit și tipul de liant influențează, de asemenea, durata de viață a discului și precizia cu care acesta lucrează la măcinarea metalelor. Un disc de rectificat neadecvat poate duce la creșterea generării de căldură, la uzura sculei sau la o calitate slabă a suprafeței, motiv pentru care acesta trebuie selectat cu atenție.

Calitatea suprafeței în timpul Măcinării depinde de mai mulți factori care trebuie armonizați. Un punct crucial este alegerea corectă a parametrilor procesului. Viteza roții de șlefuit, viteza de avans și avansul trebuie selectate astfel încât să prelucreze ușor materialul și să asigure în același timp un nivel ridicat de precizie.

Utilizarea unor agenți de răcire și lubrifianți adecvați ajută la minimizarea generării de căldură și asigură o prelucrare uniformă. La fel de importantă este și condiționarea discului de rectificat. Vopsirea regulată menține discul curat și marginile de tăiere ascuțite. Stabilitatea mașinii joacă, de asemenea, un rol esențial.

Mașinile cu vibrații reduse și tehnologia de prindere precisă previn neregularitățile și îmbunătățesc calitatea suprafeței. Cu aceste măsuri, chiar și valorile de rugozitate exigente, cum ar fi Ra 0,1 µm, pot fi atinse în mod fiabil.

În timpul Măcinării pot apărea diferite erori care afectează calitatea piesei de prelucrat. Una dintre cele mai frecvente erori sunt fisurile sau arsurile în material cauzate de dezvoltarea excesivă a căldurii. Utilizarea unui lubrifiant de răcire eficient și reducerea avansului pot ajuta în acest caz.

Un alt defect este reprezentat de suprafețele inegale, care sunt adesea cauzate de o roată de rectificat uzată sau necurățată. Pregătirea regulată a discului de rectificat poate preveni acest lucru. Abaterile dimensionale sunt adesea cauzate de dilatarea termică a piesei de prelucrat sau de inexactitățile mașinii.

O bază stabilă a mașinii și monitorizarea parametrilor procesului pot ajuta în acest caz. În cele din urmă, problemele legate de vibrații sunt o cauză frecventă a prelucrării imprecise. Acestea pot fi evitate prin fixarea precisă a piesei de prelucrat și prin mașini bine întreținute. Procedurile sistematice și monitorizarea atentă a procesului pot minimiza astfel de erori.

În tăierea metalelor, există materiale care sunt deosebit de dificil de măcinat și care necesită abordări speciale. Metalele dure și ceramica tehnică sunt extrem de dure și abrazive, ceea ce necesită utilizarea de discuri abrazive diamantate sau CBN.

Aceste materiale necesită, de asemenea, avansuri reduse și viteze mari pentru a preveni deteriorarea. Titanul și superaliajele sunt dificil de prelucrat din cauza conductivității lor termice slabe, deoarece tind să se supraîncălzească. Strategiile de răcire optimizate sunt esențiale în acest caz. Oțelul inoxidabil, pe de altă parte, tinde să se întărească, ceea ce înseamnă că sunt necesare discuri abrazive ascuțite și o avansare controlată pentru a evita curgerea materialului. Aluminiul reprezintă o provocare diferită, deoarece poate bloca cu ușurință roata de șlefuit.

Acoperirile speciale și utilizarea lubrifianților de răcire adecvați ajută la rezolvarea acestei probleme. Cu toate acestea, cu combinația corectă de abrazivi, parametri ai mașinii și strategii de proces, chiar și aceste materiale dificile pot fi prelucrate cu o precizie ridicată.